marți, 18 iulie 2017

Biserica "de piață"

                                                                   

Cu câteva luni în urmă am participat împreună cu un prieten la un serviciu divin într-o biserică evanghelică (neoprotestantă) independentă.
Am decis acum să scriu o serie de mici articole în care să descriu aceste aspecte, împreună cu anumite comentarii şi reflecţii privitoare la tendinţe în bisericile evanghelice americane moderne.

Cum am menţionat mai sus, biserica pe care am vizitat-o era una independentă. O biserică este “independentă” atunci când nu aparţine oficial unei ”denominaţii”, ceea ce înseamnă că nu trebuie să se conformeze normelor vreunei organizaţii şi nu se supune niciunei autorităţi.

 În general, bisericile evanghelice afirmă supremaţia bisericii locale. Astfel marile denominaţii baptiste, cum ar fi Southern Baptists, sunt doar ”asociaţii” în care bisericile locale se unesc pentru a se ajuta reciproc, dar asociaţia nu are nici o autoritate asupra lor. Aceasta permite liderilor bisericii să-şi definească propriul lor crez şi propriile lor practici.

Revin acum la experința mea recentă la o slujbă de închinare într-o biserică evanghelică americană modernă. Pe scenă se afla o orchestră de rock, în mod surpinzător formată din membrii nu prea tineri. Am avut impresia că sunt foşti cântăreţi faliţi care au găsit în sfârşit un mod de a-şi împlini visurile din tinerețe. Muzica era uneori stridentă, alte ori obsesivă. Dar ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost lirica, textele cântecelor care vorbeau exclusiv despre simţirile interpretului (sau ale autorului).
 După un mic spectacol de muzică rock "creștină" a urmat predica. Un subiect interesant: cum să-ți administrezi timpul. Predicatorul a depășit tradiția învechită după care ar fi vorbit în picioare de la un amvon, șezând pe un scaun într-un colț al scenei. Aceasta, împreună cu lipsa cravatei și a costumului tradițional crea o atmosferă mai intimă. Mesajul era clar: nu era vorba de o autoritate care să declare învățături teologice abstracte de la catedră, ci de un prieten și un specialist care dădea audienței sfaturi practice, cu aplicație imediată.

O tendinţă recentă în Statele Unite este ca la înfiinţarea bisericii locale să se apeleze la consultanţi care fac un studiu al populaţiei pentru a descoperi care sunt gusturile care are trebui servite de biserică pentru a-i asigura o creştere rapidă. Se copiază astfel un model economic  în care se începe cu prospectarea pieţei şi se continuă cu oferta unui produs sau serviciu – în cazul acesta un anumit profil al bisericii – care să răspundă în mod optim comenzii sociale. Într-o zonă cu o populaţie tânără se crează servicii divine cu muzică  rock, cu lumini colorate şi predicatori în blue jeans, în timp ce în altă zonă cu o populaţie mai înaintată în vârstă se crează servicii divine cu imnuri protestante clasice, cu o atmosferă solemnă şi cu predicatori cu cravată şi costum bine îngrijit. Această adaptare la cererea pieţei asigură un succes instantaneu, şi un lider suficient de harismatic şi întreprinzător reuşeşte într-un deceniu să creeze o super-biserică cu mii de membrii, cu școli afiliate, cu librării de cărţi creştine, cu săli de sport şi cu bugete de milioane de dolari.

Adaptarea la gustul publicului crează uneori şi probleme sau chiar conflicte. Dacă faci un tur al oraşului în care locuiesc, în statul Carolina de Nord, vezi în faţa multor biserici evanghelice un panou în care sunt anunţate doua sericii divine: unul cu închinare clasică, altul cu închinare modernă.

Nefiind îngrădite de nici o tradiție, astfel de biserici pot evolua în ritm cu preferințele consumatorilor. Un profesor rus a declarat odată: ”tradițiile trebuie create și păstrate”. Aici accentul este pe ”create”, nu pe ”păstrate”. Nondenominationalii au chiar și o justificare ”biblică”: după cum a spus Hristos, nu punem un vin bun în burdufuri vechi. (În realitate,  Hristos se referea la obiceiurile cărturarilor și fariseilor.) Noi și noi ”tradiții” sunt inventate și abandonate: scenete cu conținut spiritual, mărturii publice ale unor sportivi celebrii, defilare cu steagul Israelului, conferințe despre sex. 
Într-un caz recent, în locul amvonului, predicatorul și soția lui au aparut împreună pe scenă în pijamale, în pat, de unde pastorul a ținut o predică despre relațiile sexuale normale într-o familie creștină. Nu vă alarmați, nu a fost nici o demonstrație practică.
În felul acesta, biserica evanghelică modernă devine un spectacol interesant, care poate în sfârşit să concureze cu un film bun sau cu un eveniment sportiv.

 In Vechiul Testament Israelul primește instrucțiuni detaliate cu privire la aranjarea Templului și la săvârșirea slujbelor. Este clar că, în timp ce Dumnezeu se uită la inima omului, El dorește în același timp un anumit fel de închinare.
Astfel, Dumnezeu S-a uitat cu bunăvoință la jertfa lui Abel (un animal), dar nu și la cea a lui Cain (care a constat din fructe). În locul sfânt din templu nu puteau intra decât preoții, iar în Sfânta Sfintelor intra doar marele preot, odată pe an.
În timp ce formalismul slujbei de la templu nu s-a păstrat identic în creştinism, alte aspecte, credem esenţiale, au rămas neschimbate. În timp ce slujba din templu era centrată într-o jertfă de animale, slujba creştină rămâne şi ea centrată într-o jertfă, de data aceasta jerfa desăvârşită a Mielului lui Dumnezeu, Iisus Hristos. La templu credincioşii se apropiau cu un sentiment al transcendeței lui Dumnezeu și a nevoii omului de mântuire, elemente care s-au păstrat în tradiţia creştină. De asemenea, slujba de la templu era o slujbă CĂTRE Dumnezeu, era o slujire a lui Dumnezeu din partea poporului . Scopul nu era satisfacerea nevoilor emoţionale ale credincioşilor, chiar dacă această satisfacere avea loc.
În centrul slujbei se afla Dumnezeu, nu omul, și din această cauză întâlnirea cu Dumnezeu era reală. Dumnezeu nu era manipulat pentru a servi nevoilor omului, ci omul era transformat prin întâlnirea cu Dumnezeu.
În timp ce acest aspect esențial s-a păstrat în biserica istorică, de-a lungul timpului protestanții și neoprotestanții au început să-l piardă tot mai mult, de la o generație la alta. Imnele pe care le ascultam în biserica baptistă când eram copil erau sobre și vorbeau despre Dumnezeu. Le cânt uneori și acum: O Doamne mare, când privesc eu lumea ce ai creat-o prin al Tău cuvânt sau Domnul îmi este adăpost, cetate tare-n vreme rea. Dar în bisericile evanghelice americane moderne am întâlnit un gen de muzică total nou: "rockul crestin".

Atunci când, duminica dimineața plec la slujbă, o fac pentru a mă întâlni cu o Ființă transcendentă, pentru a avea o experiență mistică, pentru a ieși, cel putin pentru un timp, din lumea obișnuită și a intra într-o altă lume, pentru a-mi ridica ochii spre cer. Credinciosul evanghelic modern este tot mai mult lipsit de o astfel de experiență, fără a-și da măcar seama. 
Muzica pe care o ascultă se aseamănă cu muzica (lumii) de la radio, predicile cu conferințele de la universitate, sala în care se închină se aseamănă cu o sală modernă de spectacole. În dorința de a se adapta vremii, bisericile moderne iau tot mai mult chipul veacului în care trăim.

La sfârșitul ”serviciului divin” din biserica la care m-am referit (nondenominationala) a avut loc ”cina Domnului”, un vestigiu al euharistiei practicata de-a lungul istoriei bisericii creștine. Aparenta continuitate cu trecutul a fost, din păcate, o discontinuitate.
Pastorul a anunțat că biserica lui practică ceea ce el numea ”cina deschisă tuturor”. Ca să fie mai clar, el a explicat că ORICINE se poate împărtăși, indiferent de credința pe care o are sau nu o are, indiferent de starea morală, indiferent de concepțiile religioase sau ne-religioase. Pentru mine .... suna ca un sacrilegiu .

Explicația pastorului privitoare la ”cina deschisă tuturor” a dat de înțeles că este vorba de o un act de incluziune, de acceptare, de unire, de cuprindere cu brațele deschise a oricui dorește să participe. Era o concluzie firească a unei lungi perioade de evoluție protestantă...... singurul mod de depășire a discordiei a fost o renunțare la doctrine sau practici bine definite, în favoare unui vag creștinism ”redus la esențe”. Important este sa ne iubim, sa fim drăguți unii cu alții, să ne acceptăm, fără a ne mai referi la dogme înguste.


sursa : http://ortho-logia.com/?p=136

Textul de mai sus reprezintă fragmente dintr-o serie de articole care conțin impresii , aprecieri referitoare la biserici neoprotestante americane ale unui personaj cunoscut, român stablit în SUA, publicate pe saitul propriu.

Descrierea prezentată este asemanatoare în multe privințe cu ale altor autori americani precum Dan Lucarini si John Blanchard  care au scris o carte prezentă și în librăriile din România "Evanghelia pe muzica rock" .

Această practică de a inființa o biserică pe baza unei cercetări de piață ,pentru a afla  preferințele oamenilor potențiali enoriași, are întradevar un corespondent în economia de piață ,dar nu are nimic de a face cu creștinismul.
 Biserica trebuie sa aibe în centrul atenției pe Dumnezeu și voia lui Dumnezeu, Cuvântul Său Evanghelia  și nu oamenii și preferințele lor . Biserica lui Hristos nu trebuie să semene în nici un caz cu o sală de spectacole sau de conferințe, așa cum ne sunt prezentate  în articolul menționat...si nu numai.

Bisericile care recurg la investigații de piață pentru a evalua preferințele publicului în materie de programe religioase sunt cu precădere cele care și-au insușit ideologia  Mișcarii de creștere a Bisercii  al carui mentor este Rick Warren . Scopul principal al unei astfel de biserci este creșterea numerică cu orice preț ( prosperitatea financiară  rezultata ar putera fi un alt obiectiv  ...).

http://www.alexb.me/2012/10/citit-cresterea-bisericii-sau-seducerea-bisericii/

În esență autorul articolului care ne prezintă impresii din bisercii independente americane Mihai Oara (fost baptist, fost nondenominational, în prezent ortodox american) vede foarte bine neajunsurile protestantismului american - pe care mulți protestanți se pare că sunt incapabili să le vadă . Dar nu vede câtuși de puțin neajunsurile din ograda  propriei religii ,ca multi alți coreligionari  de-ai săi de altfel. 







...

marți, 9 mai 2017

Deputatii care au votat impotriva propunerii de modificare a Constitutiei

                                                   

Deputatii care votat impotriva propunerii legislative a cetățenilor privind revizuirea art. 48(1) din Constituția României.

                            

Deputatii care sau abtinut de la vot

                                                                      





...

joi, 13 aprilie 2017

Creștinii din Egipt


                                                                 
         
           

             Biserica "Cave church" (biserica din pestera ) este una din cele mai mari biserici din Egipt  situata la periferia capitalei Cairo  are o capacitate de peste 20 000 de locuri.
Inchinarea lor este in primul rand prin muzica , credinta si determinarea lor se poate observa cu usurinta pe fețele lor , prin modul in care se inchina lui Dumnezeu prin cântare.
                                                    (folositi modul Ecran Complet)
                     

                                                                              


                                                                                 

https://www.viator.com/Cairo-attractions/El-Mokattam-Mountain-Cave-Church-Monastery-of-St-Simon/d782-a22472




                    
                                                         



...

luni, 3 octombrie 2016

Spurgeon - credinţa dovedită prin fapte




                      
Charles Spurgeon a venit la biserică într-o seara şi trebuia să se întâlnească cu un grup de tineri care au vrut să plece misionari. Băieţii au vrut să misioneze în Africa şi trebuiau ca să îi pregătească. Era destul de tărziu şi ningea pentru că era in Ianuarie. Frig, umed, aşa cum este Anglia pe care voi o cunoaşteti bine. Si in faţa bisericii, undeva într-un şanţ, stătea un beţiv. A venit primul dintre tineri care vroia să meargă misionar şi cand a văzut beţivul ăla în şanţ că mai si cânta acolo sau dârdâia, a trecut mai departe nepasător. Şi a venit al doilea, a venit al treilea si au venit toti 20. Au intrat toti 20 în sală şi s-au dus la sobă sa se încalzească după care a venit Spurgeon. 
Si când a venit, a spus, acuma, trebuie ca sa cântam ceva şi să-I multumim lui Dumnezeu.
 Şi Spurgeon a zis: „S-a terminat lectia pentru voi in seara asta. Aş vrea ca sa iesiţi cu totii afară si niciunul dintre voi nu va merge misionar.” A zis: „Misionar nu înseamna sa te duci numai sa predici. Omul acela care era in şant şi care părea că e beţiv am fost eu. Si toti 20 aţi trecut pe lânga mine fară ca măcăr sa mă vedeti.”


Vedeţi dvs. marea problemă pe care o avem noi crestinii şi pe care o avem noi biserica, nu este faptul că nu venim la biserică. Nu este faptul ca nu predicăm. Nu este faptul ca noi nu avem (nu stiu ce sa spun) scule, tehnică, logistică. Ci marea problemă cu care ne confruntăm  si una dintre marile probleme este mila.
Mila, in limba greacă eleoV, înseamna bunătatea spre cineva cu scopul de-a ajuta persoană respectivă. Românii spun ca mila este un sentiment de compasiune faţă de suferinţa si de nenorocirea cuiva. Adică, înseamnă compatimire. Înseamna îndurerare. Înseamna milostire. Înseamna empatie, adică sa intri in pielea omului aceluia respectiv. Daca vrei să le vorbesti romănilor despre mila, dar si englezilor, este destul de greu pentru ca lipsa milei a început să devina un sport naţional. 

 https://rodiagnusdei.wordpress.com/2016/08/06/mila-cea-mai-mare-responsabilitate-nicolae-geanta/

       Până la urmă pentru ce vrei să faci misiune ? să-i chemi pe oameni la ce ? La credinţa Scripturii sau  la o religie modernizată adaptată vremurilor ?
  Iacov 20: Vrei, dar, sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica? 26. Dupa cum trupul fara duh este mort, tot asa si credinţa fără fapte este moartă 

                                                                    
Imagini pentru spurgeon on faith without acts



....

duminică, 2 octombrie 2016

Atentie la femeile care dau invăţătură din Scriptură



                                                                                   

                                                                                 

                                                          Joyce Meyer - Alfa Omega TV

       ....                       

luni, 18 iulie 2016

Istoria Bisericii Baptiste


 Chiar dacă au atâtea lucruri comun, mulţimea de biserici baptiste răspândite în toate ţările lumii civilizate cunoaşte o mare varietate în specificul crezului şi în manifestare. Mişcarea baptistă contemporană poate fi imparţita în trei curente majore: baptiştii conservatori, baptiştii liberali si baptiştii fundamentalisti. 


 1. Baptiştii  conservatori sunt grupul cel mai numeros si activează sub un cadru de referinţă teologic conservator, proclamând imperativul unui înalt standard de moralitate, atât individual, cât si in sfera publică. În problematica sociala, ei sunt aliaţii fortelor conservatoare care pun accent pe responsabilitatea individului în faţa societatii şi pe valorile muncii, cinstei si hărniciei. Cu toate ca multe astfel de biserici coopereaza în plan local sau internaţional cu alte biserici cu convingeri asemanatoare, baptiştii conservatori se pronunţă împotriva ecumenismului mondial, pe care-l denunţă drept o periculoasă forma de compromitere a adevarului creştin.

2. Baptiştii liberali  Ei acceptă membralitatea deschisă (fară frecventarea consecventă a serviciilor divine), manifestă un interes deosebit pentru pace si pentru respectarea drepturilor omului in ţările lumii, sunt foarte militanti pentru unirea tuturor bisericilor creştine din lume şi a tuturor celorlalte forme de spiritualitate religioasă in mişcarea ecumenică.

3. Baptiştii fundamentalişti, militeaza activ împotriva teologiei liberale, au tendinţa de a fi dispensationalisti si premilenisti în teologie, adoptă un standard înalt de moralitate, şi sunt gata sa ducă spiritul separatist la extrem, trecând de la separarea de Stat la o anumitâ nuanţă de separare faţă de societate. Ei au vederi profund conservatoare în sfera activitatii publice şi nu sunt gata de colaborare decât cu alte biserici fundamentaliste sau cu biserici evanghelice conservatoare. În cazul din urma însa, fundamentalistii rup orice fel de cooperare în clipa în care simt ca o astfel de biserică întretine legături si cu biserici considerate liberale. Bineinţeles ca există biserici baptiste care se încadreaza undeva intre gruparea evanghelică şi gruparea fundamentalistă. Totusi, majoritatea bisericilor baptiste din lume se încadreaza distinct într-una din cele trei categorii mentionate......

                                                           
                                                              Evoluţii si involuţii

                                                     



Începând de prin  anii 1970  bisericile din SUA  au trecut printr-o serie de trasformari  care treptat  le-au indepartat de  modelul evanghelic Nou Testamental, care a stat la baza  infiinţării bisericilor neoprotestante (evanghelice) in secolul XVII .
Au fost evoluţii atât sub aspect doctrinar prin influenţe liberale cât şi sub aspectul “liberalizării”  modului de închinare . Odată cu apariţia unor noi grupări nondeminaţionale ca urmare a evanghelizărilor în masă, au apărut în aceste biserici nonconformiste”, un nou stil de închinare prin muzica pop, rock  etc.care a atras mult public în bisericile respective. Spiritul cautării permanente a succesului, specific poporului american a făcut ca şi alte biserici (denominatiuni) printre care si baptiştii să adopte acelaşi stil de muzică si închinare numită „contemporană” (MCC) .
În decurs de câtiva ani sa ajuns ca majoritatea bisericilor np americane ,inclusiv baptiste să introducă în biserică bateria de tobe şi muzica rock ,unele chiar si dansul ca mod de închinare.
John Blanchard si Dan Lucarini sunt doi muzicieni americani care au scris mai multe cărţi despre fenomenul MCC şi muzica rock în bisericile americane , un scurt fragment în pasajul următor :
"Anul trecut am vizitat o biserica baptistă unde fusesem cândva organist .A trebuit însa să părăsesc sala pentru asistam la un concert rock ."Serviciul mixt " a însemnat muzică gălagioasă şi obositoare cu tobe si chitari stridente ..Au fost incluse şi câteva imnuri traditionale peuntru cei câţiva oameni in vârsta care au rezistat sa asculte muzica rock."
Detalii ....